Cazare
Ajung în Roșia Montană seara târziu după o zi obositoare de muncă. Mă simt ca acasă și uit rapid de oboseală. Acel „Uniți Salvăm Roșia Montană” m-a dezvoltat că om, m-a ajutat să înțeleg societatea în care trăiesc și mi-a făcut cunoștință cu oameni deosebiți.
Mă bucur să văd multe corturi și mașini în curtea roşianului Eugen David ca pe vremea festivalului Fân Fest. Știu că în acest an mai mulți localnici (inclusiv cei care sprijină proiectul minier) și-au pus la dispoziție casele și curțile pentru câteva sute de persoane care vor participa dimineață la probele de alergare. Întindem cortul cu „ușa” îndreptată spre formele întunecate ale munților din față pentru a ne trezi cu un peisaj de vis și adorm cu speranța că voi avea suficientă energie pentru cursa de mâine.
Start
Dimineață sunt la Start devreme. Se anunță o zi caldă inclusiv la munte, așadar e bine că acesta are loc la ora 7:30. Mai vioi sau mai somnoroși, oamenii așteaptă entuziasmați să își depășească din nou limitele. E al doilea an consecutiv în care particip la Roșia Montană Marathon, la proba de semi-maraton și știu ce mă așteaptă. E un traseu foarte frumos, provocator și mai lung decât un semi maraton normal de 21 km, mai exact, va fi de 26.9km în acest an. Cum sloganul este „aleargă pentru a susține Roșia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO”, nici nu mă gândesc să nu ajung la Finish.
Încep să fac câteva exerciții de încălzire și afișez un zâmbet uriaș în momentul în care o zăresc pe doamna Lucia Radu. Am cunoscut-o anul trecut la maraton și am un mare respect față de dânsa. Are 85 de ani, arată incredibil, mi-a dat niște sfaturi extraordinare de viață și a venit din nou să alerge. De această dată, cu mâna ruptă. Fetelor, ca să înțelegeți la ce mă refer când spun „arată incredibil”, recomand să o căutați pe Lucia Radu pe Facebook. Secretul: de la 14 ani fac sport și nu m-am mai oprit (Lucia Radu).
Pe traseu
Traseul de semi-maraton se dovedește chiar mai dificil din punct de vedere al diferenței de nivel decât cel de anul trecut deci, implicit, mai frumos. Căldura și lipsa de antrenament suficient sporesc și ele gradul de dificultate dar peisajele, încurajările voluntarilor și motivația celorlalți alergători mă ajută să înfrunt diverse gânduri „nepotrivite”.
Recomand tuturor să parcurgă traseele din zonă fie alergând, în plimbare sau cu bicicleta. Pentru cei care vin în Roşia Montană în perioada maratonului, Duminca se organizează mereu tururi ghidate gratuite. Puteți oricând cere sfatul comunității Trai Cu Rost.
Finish
La Roșia Montană Marathon se dau cele mai frumoase medalii (din lemn, handmade, cu mesaje motivaționale). Mă bucur că am mai reușit să colecționez una.
Cursa Copiilor
Am ocazia să conștientizez din nou câtă putere are Sportul în educația copiilor și cât de importantă este Cursa Copiilor pentru copiii din zonă, printre care și Cercetașii din Roșia Montană de care se ocupă Tică Darie, fondatorul www.madeinrosiamontana.ro. Alături de copiii alergătorilor-turiști, ei se antrenează conștiincios pe un val scurt și răcoros de ploaie, același de care au avut parte și anul trecut. Dansează entuziasmați pe melodia „Poate dacă ploaia s-ar opri…” și e ușor să te emoționezi.
After party
Cânt, dansez și mănânc pâine cu untură și ceapă alături de ceilalți participanți și familiilor lor. Afară e un apus perfect și am impresia că s-a creat o atmosferă de Fân Fest (festivalul cultural activist unic din România care a avut mai multe ediții în Roșia Montană). Mulțumiri artiștilor invitați pentru buna dispoziție!
Focul de Tabără
Zeci de oameni adunați în jurul focului se uită la domnul cu pălăria de paie în curtea căruia sunt prezenți. Este Eugen David-unul din rosienii ca niște fortărețe, președinte al asociației Alburnus Maior. Se discută despre proiect, istoricul luptei cu Roşia Montană Gold Corporation, roşienii plecați, UNESCO, probleme și soluții, politică, etc. Se leagă prietenii, câinii dorm liniștiți lângă foc, unii vor să petreacă, iar alții să discute în continuare. Sunetul de chitară și versurile cântecelor de tabără urcă până la milionul de stele și mă întreb cum ar fi dacă fiecare om s-ar implica pentru a susține drepturile naturii – inclusiv prin Alergat.
Mai jos, câteva poze mai vechi, de suflet, din aceasta zonă:
