Tășuleasa Social
Am auzit de competiția Via Maria Theresia în 2015, la prima ediție a Școlii de Mers pe Munte, la care am participat – un proiect Tășuleasa Social inedit care mi-a oferit multă educație montană și prietenie și pentru care sunt foarte recunoscătoare. Pe atunci nu știam cine este Tibi Ușeriu, autorul viitoare cărți 27 de pași, cu care urma să avem o prezentare despre depășirea limitelor și alergare montană. Astfel, când am auzit de la el cum se antrenează zi și noapte prin munții Călimani și ce experiențe a avut la competiții de sute de kilometri, mi s-a părut pur și simplu un lucru incredibil fiindcă eu nu alergasem niciodată mai mult de 7 km.
Într-o altă activitate din programul Școala de Mers pe Munte, ne-a fost prezentat filmulețul despre transformarea drumului istoric Via Maria Theresia, cu mult efort din partea voluntarilor, într-un traseu turistic, perfect amenajat pentru competiții montane (mai multe despre proiect și semnificația în protejarea pădurilor – aici). M-am întrebat atunci dacă voi ajunge vreodată să alerg pe acest traseu.
Într-o seară, cu gândul la poveștile lui Tibi despre depășirea limitelor și simțind nevoia unei provocări, am început să alerg haihui prin Cluj și nu m-am oprit decât după 15 km. Am realizat atunci că am o oarecare rezistență fizică de care nu știam și m-am înscris la primul semi-maraton, la Roșia Montană. După câteva luni și alte competiții, m-am înscris la Via Maria Theresia și am așteptat cu nerăbdare proba de semi-maraton de anul acesta.
Start
Cunoscându-i pe cei la la Tășuleasa, mă aștept la o organizare excelentă a competiției care începe cu transportul participanților de la locul de întâlnire de lângă lacul Colibița până la Cantonul Silvic Josenii Bîrgăului-Valea Colbul. Drumul cu autobuzul e perfect pentru alungarea somnului, cu voie bună și glume în rândul călătorilor. Lumea coboară din autobuze și se pornește la pas spre locul de start. În acest moment, îmi dau seama cât de mulți alergători s-au înscris la probele de semi-maraton și maraton (cei de la ultra-maraton, mountain bike, triatlon și drumeție având startul în alte zone). În total, suntem aproximativ 750 de participanți – foarte mulți.
Inspirația și dorința de a alerga vin de la ultra-maratoniștii care trec pe rând prin zona startului și sunt întâmpinați cu aplauze și multă admirație. Au început competiția mai devreme și aleargă deja de kilometri buni din cei 82 km totali. În curând, toată lumea își revendică kit-urile de participare și Tibi Useriu ne dă startul.
Pe Traseu
Știu că urmează cea mai dificilă parte din traseul de 21 km – o urcare pana pe Vârful Bistricior (1990 m) de ~5 km și diferență semnificativa de nivel de ~900 m. Pe cărările înguste din pădure am în față un alergător cu un câine însoțitor tare simpatic care ar merita și el un număr de concurs. Mă opresc la primul punct de hidratare de care am mare nevoie pentru a ajunge cu bine pe vârf. Voluntarii care ne întâmpină sunt joviali și încurajatori, exact ce aveam nevoie. Din multe opțiuni de mâncare, aleg lebenița (pepene verde) care pentru mine, în nicio altă situație nu este mai bună decât în timpul unei alergări dificile. Efortul șirului de oameni care urcă spre vârf e curând răsplătit cu o priveliște minunată. Mulți dintre noi ne oprim pentru poze.
De pe Vârful Bistricior, traseul continuă cu o diferență de nivel de ~500 m până la final și o să fie multă coborâre. Mereu mă înșel când mă consolez cu ideea de „multă coborâre” pentru că adeseori mi-e mai greu să cobor decât să urc. Alerg prin jnepeniș, pădure, poieni și peisajul superb din Călimani mă încarcă de energie. Se aleargă mult prin răcoarea pădurii și căldura nu este o problemă. Mă simt în continuu încurajată de voluntari, jandarmi montani, salvamontiști, membrii Beard Brothers, SMURD si die Johanniter și aștept cu nerăbdare următoarele puncte de hidratare.
Finish
Sunt la ultimul punct de hidratare unde voluntarii împart voie bună și baloane și ne spun că mai sunt ~5 km din traseu. Deja îmi este destul de greu și îmi promit că o să studiez tehnici mai eficiente de alergat pe coborâre. Aud dintr-o dată multă gălăgie și am impresia că se apropie finalul cursei, însă încurajatorii sunt de fapt oamenii frumoși care se întorc de la proba de drumeție. De la mic la mare și dispersați pe ultima porțiune din traseu, aplaudă și le zâmbesc tuturor alergătorilor, iar eu ajung cu bine la Finish-ul de la Piatra Fântânele. Doamne, ce bună e lebenița!
Relaxare
În zona de Finish se întâmpină alergătorii până noaptea târziu când ajunge ultimul ultra-maratonist, se mănâncă bine, se ascultă muzică bună, copiii se distrează de minune în ambulanța gonflabilă Die Johanniter și se formează prietenii. Urmează festivitatea de premiere, un apus pe cinste și un somn liniștit în cortul instalat în această zonă pitorească.
Detalii Traseu
Mulțumiri organizatorilor, voluntarilor și participanților! Fain tare!
Iubește natura suficient de mult astfel încât să aduni tu gunoiul lăsat de alții!