Scăriţa-Belioara este o rezervație geo-botanică din masivul Muntele Mare, situat în partea de est a Munților Apuseni. Aici se poate parcurge un circuit spectaculos, cu priveliști spre văi abrupte, vârfuri muntoase înalte (Colțul Bleantului, Piatra Belii, Vârful Negrilii) și multe peșteri (Peștera Colțului Rotund, Coșul Boului, Peștera Lungă, Peștera fără Fund, Peștera Roșie, Peștera Călugărului, Peștera lui Filip etc.)
Cum ajung
Pe DN75, drumul principal pe Valea Arieşului, la 50 minute de oraşul Turda, se face dreapta la intersecția cu drumul ce urcă spre satul Poşaga de Jos. Noi am continuat să urcăm cu mașina pe drumul forestier (acceptabil) spre satul Poşaga de Sus, până la baza rezervației. Din Cluj-Napoca, drumul a durat în total 1h 50min şi a fost planul perfect pentru o evadare de o zi din orașul aglomerat.
Traseul
Am downloadat traseul 11MN Traseul nr. 7: Belioara – Rezervaţia Scăriţa Belioara – Belioara din aplicaţia de mobil Munţii-Noştri de care nu mă pot lipsi în turele pe munte.
- Durata Traseu: 4-5 ore
- Dificultate: dificil (dar cu suficiente pauze, poate deveni un traseu mediu din acest punct de vedere)
Experienţa
La începutul traseului am întâmpinat mici dificultăți în a găsi marcajele, dar am trecut curând pe sub o poartă de lemn de unde au început să fie mai numeroase. Aş spune că această Poartă este oficial punctul de start al circuitului. De o foarte mică confuzie am avut parte la 5 minute de mers, când am ajuns în curtea unei gospodării din cauza faptului că nu am înlocuit drumul de la poarta de lemn cu o cărare spre panta abruptă din dreapta, de unde încep priveliștile spectaculoase.
Prima parte a traseului, porțiunea Belioara – La Măteoaie – Şaua la Răscruce, implică mai multă concentrare pentru a împiedica alunecarea pe zonele stâncoase și pauze mici şi dese datorită urcușului mai obositor. Fiind o zi caldă, am reușit să ne răcorim la ultimul izvor de pe traseu, în zona poienii La Măteoaie, foarte pitorească cu grajdurile și coliba veche de acolo. La scurt timp, am avut ocazia să ne răcorim și cu privirea la zăpada din depărtare, din Stațiunea Muntele Băişorii. Am continuat drumul până am ajuns la intersecția cu traseul spre Muntele Băişorii.
Din Şaua la Răscruce, la intersecția cu alte trasee, am ținut dreapta spre porțiunea Șesul Craiului – Rezervaţia Scăriţa Belioara unde am admirat văile stâncoase și florile frumoase de primăvară (brândușe, ciuboțica cucului, zambile, etc.). Am fost foarte plăcut surprinsă de nenumăratele panouri informative de pe traseu, care ne-au satisfăcut curiozitățile. Poteca spre platoul muntelui Scărița șerpuiește pe marginea abruptului și e nevoie de atenție sporită.
Porțiunea Platoul Muntelui Scărița – Poiana Cornu Pietrei a oferit un peisaj dezolant datorită incendiilor de pădure care au doborât majoritatea arborilor. Traseul, bine marcat în continuare, a redevenit dificil datorită coborârii pe o diferență semnificativă de nivel, spre Poiana Cornu Pietrei.
Porțiunea Poiana Cornu Pietrei – Culmea Brădeţel – Belioara a alungat tristețea zonei incendiate cu o imagine pe cinste a peșterii Coșul Boului. Colibele părăsite alături de păduricile de mesteceni și deschiderea spre valea din jur cu gospodării răsfirate mi s-a părut a fi imaginea cea mai reprezentativă pentru Munții Apuseni. Merită revenit pentru aceleași poze, dar în culorile toamnei. Din culmea Brădățel, traseul continuă spre punctul de pornire de la baza rezervaţiei, prin pădure și valea seacă a Răstoacei.
Circuitul Scăriţa-Belioara e unul spectaculos și merită să fie pe lista tuturor iubitorilor de trasee montane.
Iubește natura suficient de mult astfel încât să aduni tu gunoiul lăsat de alții!