Urmează ziua mea de naștere și voi fi concediu. Nu mă gândesc să o petrec în orașul aglomerat și sufocat de caniculă, așadar, o să merg într-un loc în care mi-am dorit de mult timp să ajung – Fundătura Ponorului din parcul Parcul Național Grădiștea Muncelului-Ciclovina.
Planul într-o lună de Aprilie a fost să urcăm cu bicicletele până pe Vârful Pietrosul Rodnei, însă de multe ori socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. La jumătatea traseului am lăsat bicicleta în pădure din cauza zăpezii mari ce nu se topise încă. Mai departe, drumul a însemnat hiking până la cabana Salvamont unde ne-a prins tare bine un ceai fierbinte. De acolo, cu OK-ul salvamontiștilor legat de riscul de avalanșă, am urcat până pe Vârful Pietrosul (fiind zăpadă, am urcat direct spre vârf, fără să fie nevoie să parcurgem zig-zag-urile traseului de vară).